Copilul ar trebui să se spovedească atunci când simte nevoia, nu când vor părinții

Am lăsat-o pe ea să decidă când să se spovedească, desigur, amintindu-i permanent că noi facem lucrul acesta. De ce? Pentru că face bine sufletului, îți păstrează echilibrul sufletesc, sănătatea sufletească, trece tristețea, trece anxietatea, trec lucrurile astea de zi cu zi care apasă pe om.

În general se recomandă ca începând cu vârsta de șapte ani copilul să înceapă să se spovedească. Din experiența dumneavoastră de duhovnic dar și de tată, când este copilul cel mai pregătit să înceapă spovedania?

Recomandările pe care le găsim nu le găsim canonic, adică nu sunt canoane care să reglementeze vârsta de spovedanie, însă le regăsim în tradiția patristică. De exemplu, în „Convorbirile Sfântului Ioan Casian”, regăsim recomandarea aceasta, ca vârsta de început a mărturisirii păcatelor, a conștientizării răului să fie șapte ani. Dar tot Sfântul Ioan Casian în convorbirile sale spune: „Un copil de șapte ani poate să fie ca unul de cincisprezece, de înțelept și de matur, iar altul de șapte ani poate să fie ca unul de trei ani.”. Un copil cu spovedania are aceeași problemă ca și cu împărtășania. Sunt două teme atât de legate și atât de neînțelese de noi preoții, încât uneori forțăm lucrurile și declanșăm în copiii noștri atitudini ireversibile. Vă spun că eu însumi am trecut printr-o astfel de atitudine, da? Obligativitatea de a spovedi și de a împărtăși copilul, chiar dacă el spune: „Nu vreau! Și eu spuneam: Ba da, să vrei, pentru că așa facem toți! Trebuie să facem asta!”.

Să vă zic o întâmplare cu fiica mea. De fiecare dată îi spuneam: „Fii atentă!  E săptămâna de spovedanie.” „Tati, dar n-am timp, tati că nu știu ce, tati mai lasă-mă.” „Nu! Vii la spovedanie.”. Până când a mai crescut și mi-a zis scurt: „Tu nu crezi că spovedania ar trebui să sa facă pentru că vreau eu, nu tu?” Și am zis: „Cam așa ar trebui, da.”. Și de atunci am lăsat-o pe ea să decidă când să se spovedească, desigur, amintindu-i permanent că noi facem lucrul acesta. De ce? Pentru că face bine sufletului, îți păstrează echilibrul sufletesc, sănătatea sufletească, trece tristețea, trece anxietatea, trec lucrurile astea de zi cu zi care apasă pe om.

(Fragment din interviul cu pr. Visarion Alexa – Despre educația copiilor, cu părintele Visarion Alexa: „Bătaia nu e ruptă din Rai!”. Puteți viziona interviul complet aici)

De la același autor

Ultimele din categorie