Abandonarea la naștere și rănile provocate copilului

 

Cât timp fetița nou-născută i-a fost adusă mamei spre alăptare, micuța zâmbea, se comporta bine, adăuga în kilograme. Dar cum s-a întâmplat tragedia, fetița s-a schimbat. A început să arate jalnic. Pe chipul ei s-au întipărit urmările tragediei interioare și singurătatea. A început să mănânce tot mai puțin, părea tristă și fără viață.

Pe parcursul practicii sale, pediatrul ortodox T. Kostenko s-a confruntat cu una dintre cele mai mari dureri ale timpurilor noastre – copiii abandonați. Această faptă a unei mame provoacă un șoc moral-duhovnicesc. Într-unul dintre cazuri, cât timp fetița nou-născută i-a fost adusă mamei spre alăptare, micuța zâmbea, se comporta bine, adăuga în kilograme. Dar cum s-a întâmplat tragedia, fetița s-a schimbat. A început să arate jalnic. Pe chipul ei s-au întipărit urmările tragediei interioare și singurătatea. A început să mănânce tot mai puțin, părea tristă și fără viață.

În general, copiii simt acut trădarea mamei, singurătatea care se năpustește brusc asupra lor, înstrăinarea și deznădejdea. Medicii pediatri au ajuns la concluzia că micuța s-a îmbolnăvit. Dar câteva zile mai târziu, după ce s-a adaptat noii situații, fetița a început să se îndrepte. Cu toate acestea, privirea ei continua să-i uimească pe cei din jur. În ochii ei se citea când o întrebare, când o rugăminte. Ochii fetiței abandonate se deosebeau mult de cei ai copiilor care aveau parte de iubirea și de mângâierea mamei.

(K. V. Zorin, De ce suferă copiii, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2006, pp. 67-68)

De la același autor

Ultimele din categorie