Bună este rugăciunea cu postire, iar pe acestea le întăreşte milostenia, că zice: „Milă voiesc, iar nu jertfă” (Osea 6, 6; Matei 9, 13). Şi vezi pe proorocul cum a mustrat pe cei nemilostivi, pentru că „nu şi-au adus aminte să facă milă şi au prigonit pe cel sărman şi pe cel smerit cu inima, ca să-l omoare, şi se va pierde de pe pământ moştenirea lui” (Psalmul 108, 14-15). Şi că „pe care Tu l-ai bătut ei l-au prigonit şi au înmulţit durerea rănilor lui” (Psalmul 68, 30). Pentru aceasta fericeşte Mântuitorul pe cei milostivi ai Săi, zicând: „Fericiţi cei milostivi că aceia se vor milui” (Matei 5, 7). Că ce a zis îngerul către Cornelie? „Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu” (Fapte 10, 4).

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2008, p. 143)