Sărăcia ne învaţă şi să fim înţelepţi, şi să fim răbdători şi să avem mare filosofie... Doar şi Lazăr a trăit în sărăcie, şi totuşi a fost încununat; şi Iacov poftea să aibă doar pâine, şi Iosif s-a aflat în sărăcia cea mai de pe urmă și a fost nu numai rob, ci și întemnițat și totuşi, încă îl admirăm. Nu-l lăudăm atât de mult pentru împărţirea de grâu, cât pentru felul cum s-a purtat când zăcea în temniţă; nu atât pentru ce a făcut când avea pe cap cununa de împărat, cât pentru ceea ce a făcut când era în lanţuri; nu pentru şederea pe tron, ci pentru felul cum a fost viclenit şi vândut... aşadar, închipuindu-ne toate lucrurile acestea şi gândindu-ne la cununile împletite acestor nevoitori, să admirăm nu bogăţia şi onorurile, nu satisfacţiile şi puterea, ci sărăcia, lanţurile şi răbdarea pentru virtute. (Sfântul Vasile cel Mare)

(Cum să biruim iubirea de arginți, Editura Sophia, București, 2013, p. 24)