Creștinul nu poate să spună că are ceva al lui

Cuvinte duhovnicești

Creștinul nu poate să spună că are ceva al lui

    • Creștinul nu poate să spună că are ceva al lui
      Creștinul nu poate să spună că are ceva al lui

      Creștinul nu poate să spună că are ceva al lui

 Drumeţul ştie când intră şi când va pleca de la han, în timp ce omul n-a primit de la Dumnezeu această ştiinţă, nu cunoaşte ceasul morţii, ca să rămână în permanenţă treaz şi vigilent la cele pe care le are de făcut.

Creştinul trebuie să conştientizeze că nu are cetate stătătoare pe pământ, nu poate să spună că are ceva al lui, pentru că destinaţia lui nu este pământul, ci este cerul. Foarte potrivită este imaginea cu hanul unde călătorul intră, stă o noapte iar a doua zi pleacă, fără să se intereseze de nimic, de împodobirea, îngrijirea şi păstrarea locului care l-a găzduit. Drumeţul ştie când intră şi când va pleca de la han, în timp ce omul n-a primit de la Dumnezeu această ştiinţă, nu cunoaşte ceasul morţii, ca să rămână în permanenţă treaz şi vigilent la cele pe care le are de făcut. Referitor la acest aspect, Sfântul Ioan Gură de Aur ne avertizează că nici locul dar nici vârsta nu contează când este vorba de ieşirea din această viaţă, ci numai pregătirea pentru mântuire... .

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre Rai și Scriptură, Editura Bizantină, 2006, p. 12)