Omul evlavios trăiește întru Dumnezeu, pe care-L iubește din tot sufletul, inima și cugetul lui. Trăiește după principiile Evangheliei, își ridică crucea și-L urmează pe Hristos. Le lucrează pe cele virtuoase, bune, plăcute, desăvârșite. Gura lui grăiește adevărul și inima lui iubește dreptatea. Sufletul lui dorește să rămână în sfânta biserică. Bucuria lui este studierea Sfintelor Scripturi, iar odihna lui este înțelegerea lor. Omul evlavios gândește înțelept și este statornic în gândurile lui. Când conduce este un cârmuitor excelent, ca părinte este pildă de virtute, ca om politic este folositor societății, iar ca prieten este comoară neprețuită.

(Presb. Dionisie Tatsis, Sfântul Nectarie al Pentapolei - Învățături alese, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 61)