Să vă lepădaţi întru totul de toate, desigur, nu se poate, dar să refuzaţi cât puteţi să intraţi în cercul acestei vieţi lumeşti, iar când sunteţi traşi împotriva voinţei, să vă purtaţi ca şi cum nu aţi fi acolo: văzând, să nu vedeţi şi, auzind, să nu auziţi. Cele văzute să vă treacă pe lângă ochi şi cele auzite să vă treacă pe lângă urechi. În exterior, să lucraţi ca toţi ceilalţi; însă inima voastră să o păziţi de simpatii şi atracţii. În aceasta se află principalul - să vă păziţi inima; şi să fiţi acolo numai cu trupul, nu şi cu sufletul, împlinind cu devotament porunca apostolului: să fie... cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea (I Cor. 7, 31). Lume înseamnă aici ceea ce avem noi - viaţa lumească. Iar voi sunteţi cei ce se folosesc de lume, adică cei ce au nevoie să intre în contact cu viaţa lumească; dar când veţi ţine departe de toate inima voastră, atunci veţi fi ca unii, care nu se folosesc de viaţa aceasta, adică nu din simpatie şi dorinţă veţi lua parte la ea, ci fiind obligaţi de starea voastră actuală.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 48)