Păcatul curviei are însuşirea că uneşte două trupuri, deşi nelegiuit, într-unul sin­gur (v. I Cor. 6,16). Din această pricină, chiar da­că el este iertat, cu condiţia părăsirii lui, îndată după pocăirea pentru el şi mărturisirea lui, cu­răţirea şi trezvirea trupului şi a sufletului de pă­catul curviei cere vreme îndelungată, pentru ca legătura şi unirea care s-au statornicit între tru­puri şi au molipsit sufletul să se învechească şi să piară...

În Noul Testament, păcatul curviei a dobândit o nouă greutate, pentru că trupurile omeneşti au primit o nouă vrednicie. Ele s-au făcut mădula­re ale Trupului lui Hristos, şi călcătorul curăţiei Îl necinsteşte deja pe Hristos, stricând unirea cu El... Curvarul e pedepsit cu moartea sufletească; de la el Se depărtează Sfântul Duh; cel ce a păcă­tuit astfel, este privit ca cineva care a căzut în pă­cat de moarte. Curvia este chezăşia pieirii sufle­teşti sigure, dacă nu este vindecată la vreme prin pocăinţă. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

(Cum să întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înțelepte pentru soț și soție de la sfinți și mari duhovnici, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, pp. 149-150)