Dacă nu se ducea mintea
Sus la ceruri sau la moarte,
Prea uşor se rătăceşte
La vorbirile deşarte.

Şi nu se odihneşte
Mila păcii între noi,
Vom găsi mereu pricină
De gâlceavă şi război.

Iar când nu ne dăm silinţa
Spre cunoaşterea de sine
Cântărim mai totdeauna
Numai faptele streine.

(Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț. Viață-Poezie-Invățătură, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 130)