De ce mă simt un călător prin viață?

 

Când ne vom încheia călătoria în chip fericit şi vom ajunge în Împărăția lui Dumnezeu, acolo vom fi în siguranţă, ne vom elibera de toate nenorocirile şi necazurile.

Călătorii se apără de tâlhari cu armele. Tot aşa, noi trebuie să ne apărăm de demoni cu rugăciunea şi cu cuvântul dumnezeiesc.

Totdeauna, gândul călătorului este la locul spre care merge şi se osteneşte să ajungă. Tot aşa şi noi trebuie să avem în minte Patria cerească şi nevoinţa prin care să ajungem în acest loc. „Alergaţi aşa ca să-l luaţi” (I Corinteni 9, 24). Călătorului, cu cât mai mult înaintează pe cale, cu atât mai mult i se scurtează călătoria. Ajuns la locul stabilit, călătorul este în siguranţă, se linişteşte şi se bucură de încheierea fericită a călătoriei sale. Tot aşa şi noi, creştine, când ne vom încheia călătoria în chip fericit şi vom ajunge în Patria Cerească, acolo vom fi în siguranţă, ne vom elibera de toate nenorocirile şi necazurile, ne vom linişti, ne vom bucura întru veşnica fericire pe care o vom primi cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos. Amin!

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 68)

De la același autor

Ultimele din categorie