Dintre puterile îngereşti, înaintestătătorul cetei terestre, căruia Dumnezeu i-a încredinţat păzirea pământului, nu a fost făcut rău prin natură, a fost făcut pentru bine şi nu avea în el de la Creator nici cea mai mică urmă de răutate; cu toate acestea, n-a suferit luminarea şi cinstea pe care Creatorul i-a dăruit-o, ci, prin voinţa lui liberă s-a îndreptat de la starea sa naturală la o stare contrară naturii sale şi s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu Care l-a făcut, voind să se împotrivească Lui. El este cel dintâi care s-a depărtat de bine şi a căzut în rău. Răul nu este nimic altceva decât lipsa binelui, după cum şi întunericul este lipsa luminii. Căci binele este lumina spirituală; în chip asemănător şi răul este întuneric spiritual.

(Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, Editura Scripta, Bucureşti, 1993, p.49)