Fii viteaz, luptă-te cu bărbăţie, cu dârzenie, cu îndărătnicie. Nu-i lăsa vrăjmaşului, din lenevie, biruinţa. După înfrângere nu te descuraja; apucă-te iar de sabie, şi la luptă! Rănile primite în luptă vindecă-le prin pocăinţă. Iată regula nevăzutei lupte duhovniceşti!

Când Domnul vrea să-i dăruiască cuiva sporire duhovnicească, îngăduie să vină asupra lui luptă. Ispita sufletească îl înmoaie pe om, îl îmblânzeşte cum e îmblânzit calul gonit în manej la coardă. Celui ce biruie i se îngăduie să intre la cina harului: şi intră, şi gustă, şi se îndulceşte la cina Domnului său cum se îndulceşte la ospăţul împărătesc ostaşul care şi-a dovedit credinţa prin statornicie, prin bărbăţie, prin răni, prin biruinţă.

Celor ce vor în Împărăţia cerurilor, Mântuitorul lumii le-a poruncit să fie precum copiii: simpli, fără de răutate, fără duh de iscodire, credincioşi, iubitori să primească învăţătură, căindu-se grabnic pentru greşeli. Urmaţi acestui sfat al Domnului: la vremea potrivită veţi simţi o fericită înnoire, întărire a sufletului dumneavoastră. Aceasta se va săvârşi treptat, pe nebăgate de seamă… Omul se vede schimbat deodată, şi-L preaslăveşte pe Atotbunul şi Atotputernicul Dumnezeu.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 38-39)