În fiecare zi, vrăjmaşul înnoieşte legăturile mele, că mă vede pe mine bucurându-mă de legăturile mele cele de multe feluri. Iscusit este vrăjmaşul meu! Nu mă leagă pe mine în legăturile care eu nu voiesc, ci de-a pururea îmi aduce acest fel de legături şi de curse pe care le primesc cu multă dulceaţă. Căci cunoaşte că punerea înainte este mai tare decât mine şi într-o clipă îmi aduce legătura care voieşte. Acesta este plânsul; aceasta este tânguirea; aceasta ocară şi ruşine: când eu sunt ferecat cu voile mele. Că putând a sfărâma legăturile într-o clipeală şi a mă face liber de toate cursele, eu nu voiesc a face aceasta, cu moliciunea fiind ţinut, şi de patimi sunt robit cu voinţa.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 273)