Dumnezeu are grijă de noi mai mult decât avem noi înşine, El lucrează mântuirea noastră, dar, cu toate acestea, nu voieşte ca noi să o găsim în bucuriile de aici, ci în necazuri, în strâmtorări şi în boli. Oare cu uşurinţă au intrat în Împărăţia Cerească tații şi mamele noastre? Nu mai mult pe calea cea strâmtă şi dureroasă au dobândit-o? Au suferit, dar nu s-au descurajat şi nu au deznădăjduit, şi acest lucru le-a fost bucurie în cele mai cumplite necazuri sufleteşti şi trupeşti şi, datorită răbdării şi smereniei desăvârşite, au dobândit şi desăvârşita liniştire şi chiar daruri duhovniceşti.

(Sfântul Macarie de  la Optina, Ne vorbesc stareții de la Optina, Editura Egumenița, p. 163-164)