Când locuim cu alți oameni și comunicăm cu ei, putem să dobândim mult mai ușor conștiința slăbiciunilor noastre, în vreme ce traiul în singurătate ne lipsește de acest privilegiu. Iar atunci când, smeriți de murdăria sufletului nostru, ne rugăm lui Dumnezeu să ne miluiască, El nu ne lasă niciodată să așteptăm prea mult. El este pacea noastră (Efeseni 2, 14). Așadar nu te lăsa înșelat. Nici un loc nici un om și nici o metodă nu ne pot asigura cu certitudine pacea adevărată. Numai harul lui Dumnezeu poata să facă inima omului sălaș permanent și sigur al păcii cerești, care este o parte a veșniciei.

(Sfântul Macarie de la Optina, Povețe duhovnicești, Editura Egumenița, p.54)