Dumnezeu pedepsește păcatul

Cuvinte duhovnicești

Dumnezeu pedepsește păcatul

    • Dumnezeu pedepsește păcatul
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Să ştii că niciun păcat nu se pedepseşte de Dumnezeu după cum ar merita, ci cu milostivire.

Dumnezeu a pedepsit păcatul la îngeri, fiindcă numai pentru un gând trufaş şi hotărâtor al lor a prăbuşit în iad o mulţime nenumărată a lor şi n-a ţinut seama că erau duhuri nemateriale în firea lor, nemuritoare după fiinţa lor, mai înţelepte decât toţi oamenii, mai puternice decât toate făpturile cele mai de jos, nu a ţinut seama nici de stirpea lor aleasă, nici de mintea lor prea subţire, nici de cunoaşterea nematerială pe care o aveau, ci i-a osândit cu o pedeapsă veşnică, cu cele mai crâncene cazne ale iadului, ca să ne facă să înţelegem cât de mult urăşte şi, în acelaşi timp, pedepseşte păcatul.

A pedepsit păcatul la oameni, fiindcă pe cel dintâi om, pe Adam, îndată după ce a călcat porunca Lui, l-a izgonit din rai şi l-a osândit, pe el şi pe noi toţi, urmaşii săi, să trăim pe acest pământ blestemat, cu sărăcie, cu boli, cu suferinţe, cu suspine, cu nefericiri şi, în sfârşit, să înfruntăm o moarte dureroasă şi în afara firii.

A pedepsit păcatul, fiindcă pe oamenii păcătoşi din vremea lui Noe i-a înecat într-un potop de apă care s-a întins peste toată lumea; fiindcă a pârjolit Sodoma şi Gomora cu un alt şi nou potop, de pucioasă şi de foc şi, în sfârşit, fiindcă i-a osândit pe păcătoşii nepocăiţi să ardă de-a pururi în focul iadului.

Diavolii nu vor osteni niciodată să-i chinuie şi Dumnezeu nu se va milostivi niciodată de nenorocirea lor, nu va asculta niciodată plânsetele lor, ci mai degrabă îi va lovi şi-i va urî în veci. Fiindcă aceştia sunt acel nefericit popor de care vorbeşte Maleahi: „Poporul împotriva căruia Domnul S-a mâniat pentru totdeauna ” ( 1, 4).

Aceste pedepse pentru păcat ţi se par mari, frate al meu, dar să ştii că nici un păcat nu se pedepseşte de Dumnezeu după cum ar merita, ci cu milostivire. Şi un păcătos, chiar dacă se pedepseşte pe vecie, totuşi se pedepseşte mai puţin decât s-ar cuveni. Şi ar putea şi el să spună cuvântul acela al lui Iov: „ Câte am săvârşit! Şi (Domnul) nu m-a încercat după cât am păcătuit ” (33,27).

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare de suflet, Editura Fotini, 2007, p. 198)