Orice păcat este îngrozitor dar să te lauzi cu ceea ce reprezintă păcatul este dovada depravării celei mai adânci şi definitive. Fiind atât de netrebnic, o blestematule, când îţi vei veni în fire şi vei vărsa lacrimi mântuitoare de pocăinţă? Cum vei sădi în inima ta frica de Dumnezeu şi pomenirea morţii şi a chinurilor iadului? Iar rugăciune curată când vei face, fiind puternic revoltat de pulberea care este mulţimea nenumărată a neliniştilor sufleteşti şi a grijilor lumeşti? Cum vei dobândi tu blândeţea, smerita înţelepciune şi tăcerea sfântă a inimii, când eşti adeseori atras în mod violent de înverşunarea şi certurile pentru pământuri - ba cu locuitorii înşişi, ba cu vecinii tăi? Şi dacă ţi se pare că ei te-au jignit cu ceva anume, atunci te străduieşti să-i necăjeşti ca pe nişte duşmani. Cum poţi să te aşezi să mori pentru aproapele tău, când tu întotdeauna îl chinui fără milă cu sarcini şi cămătărie? Fără dobândirea acestor virtuţi, vei fi condamnat pe vecii vecilor la întunericul cel sumbru.

 

(Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 92)