Graba la rugăciune
Deci luați-vă canon voi înșivă să nu vă siliți, ci să vă rugați în așa fel, încât buzele voastre să nu pronunțe nici un cuvânt pe care să nu-l priceapă mintea voastră și să nu-l trăiască inima voastră.
Conștiința vă mustră pentru că faceți în mare grabă rugăciunea voastră, și pe bună dreptate! De ce ascultați de vrăjmaș? El este cel care vă mână: „Repede… mai repede…!” Rugăciunea grăbită nu are rod duhovnicesc. Deci luați-vă canon voi înșivă să nu vă siliți, ci să vă rugați în așa fel, încât buzele voastre să nu pronunțe nici un cuvânt pe care să nu-l priceapă mintea voastră și să nu-l trăiască inima voastră. Trebuie să vă aruncați în această luptă cu hotărâre soldățească, și când vrăjmașul vă șoptește: „Să faci asta sau aceea!”, voi să-i răspundeți: „Știu ce voi face. N-am nevoie de tine. Pleacă de aici!” Sufletul se hrănește doar cu rugăciune, însă rugăciunea voastră este superficială, nu ființială; de aceea, sufletul vostru rămâne nesatisfăcut, flămând.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viața duhovnicească, Traducere de Preot Victor Manolache, Editura Egumenița, p. 56)
Maica Domnului este și mama fiecăruia dintre noi
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro