Vedeţi că este vreme de priveghere şi de sârguire, vreme de nevoinţă şi atât de multă, încât sânge să pice, precum au arătat unii din cuvioşii părinţi, care au scuipat sânge de multă trudă. Trebuie, o fraţilor, să punem mare silinţă pentru că a celor ce se nevoiesc este împărăţia cerurilor. Mai vârtos să vă nevoiţi spre rugăciune, ca îndată ce loveşte toaca, cu toţii dimpreună să vă adunaţi ca o turmă, ca şi cum aţi fi chemaţi de îngeri să vorbiţi cu Dumnezeu şi să slujiţi cu cântări duhovniceşti, şi nu veţi lua daruri şi răsplătiri vremelnice şi trecătoare, ci dumnezeieşti şi veşnice daruri, care luminează şi înviază sufletele. Grăbindu-vă, strigaţi cu un glas şi cu o cântare, trâmbiţând spre slava Domnului Dumnezeu. 

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura  Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, p. 18)