Lauda şi defăimarea

Cuvinte duhovnicești

Lauda şi defăimarea

    • Lauda şi defăimarea
      Lauda şi defăimarea

      Lauda şi defăimarea

Dar, cu toate acestea, simţim în adâncurile tainice ale conştiinţei noastre că nici lauda şi nici defăimarea n-au spus totul despre noi.

În lume suntem ca marfa scoasă la vânzare. Unii negustori ridică preţul nostru până la cer, alţii îl coboară până la nimic.

Totdeauna lauda sau defăimarea care vin de la oameni împart sufletul nostru în două: cu o parte ne bucurăm de laude, iar cu cealaltă ne întristăm de defăimări. Şi dimpotrivă: cu partea cu care ne bucurăm ne putem întrista; după cum, cu partea cu care ne întristăm, ne putem bucura. Dar, cu toate acestea, simţim în adâncurile tainice ale conştiinţei noastre că nici lauda şi nici defăimarea n-au spus totul despre noi.

De aceea, fii băgător de seamă la laudele peste măsură, ca şi la defăimările de acelaşi fel şi te socoteşte mai mic decât cele dintâi şi mai mare decât cele din urmă.

Ca astfel să nu fii înălţat prea sus, fără aripi, şi să nu te nimiceşti, fără nici un sprijin.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături depre bine și rău, traducere de Pr. Teofil Petrescu, Editura Sophia, București, 2006, p. 29)