Uneori Dumnezeu îngăduie ca omul să fie ca şi părăsit, şi totuşi păzeşte şi călăuzeşte sufletul spre mântuire. Această îngăduinţă a lui Dumnezeu poate cuprinde o întreagă obşte de credincioşi. Lucrarea noastră este să păzim cu smerenie credinţa în Hristos. Dacă e păstrată credinţa înseamnă că mai avem nădejde de mântuire. Credinţa trebuie să fie păzită, cu înfrânare, de la tot păcatul.

(Sfântul Nicon de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 90)