În esenţă, lupta pentru Dumnezeu-omul Hristos este lupta pentru umanitate. Nu umanistul este cel care luptă pentru omul cel adevărat, omul hristic, după chipul dumnezeirii, ci mai degrabă oamenii cu o credinţă şi o viaţă hristocentrică (teandrică). Importanţa excepţională a creştinismului pentru neamul omenesc rezidă în neschimbata divinitate şi umanitate de viaţă dătătoare a lui Hristos. Tocmai acest Hristos divino-uman este Cel Care dă sens la ceea ce este omenesc şi transformă nevrednicia nefiinţei în lumina atotfiinţei. Doar prin puterea sa divino-umană, creştinismul este „sarea” pământului, o sare care face ca umanitatea să nu se descompună în păcat şi rău. 

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, traducere de prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 43)