O căprioară în paradisul pierdut - Mărturisire a Sfântului Iustin Popovici (6)

Cuvinte duhovnicești

O căprioară în paradisul pierdut - Mărturisire a Sfântului Iustin Popovici (6)

    • O căprioară în paradisul pierdut - Mărturisire a Sfântului Iustin Popovici (6)
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Doar oamenii cei asemenea Lui ne sunt dragi. Ei sunt rudenia şi nemurirea şi iubirea noastră. Sufletul acestor oameni este plămădit din bunătatea, din milostivirea, din iubirea, îndurarea, blândeţea, dreptatea şi înţelepciunea Lui. Înţelepciunea lor este dumnezeiesc de înţeleaptă, dumnezeiesc de bună, dumnezeiesc de smerită, dumnezeiesc de îndurată. Ei se asemuiesc cu sfinţii şi luminaţii îngeri. Pentru că o mare înţelepciune împreunată cu o mare bunătate ia chip de înger.

O căprioară albă din vremurile străvechi mi-a spus că El, Cel Preablând şi Atotmilostiv, a străbătut pământul şi l-a preschimbat iarăşi în rai. Oriunde Se oprea El, se ivea raiul. Dintr-însul se revărsau către toate făpturile şi toată zidirea nemăsurata bunătate, iubirea şi îndurarea, mila, blândeţea şi înţelepciunea. El a păşit pe pământ şi a pogorât cerurile pe pământ. L-au numit Iisus. O, întru El am văzut că omul poate fi minunat şi neasemuit de frumos numai când este fără de păcat. El a împărtăşit durerea noastră şi a plâns îm­preună cu noi pentru răutăţile pe care oamenii le-au săvârşit împotriva noastră. A luptat de partea noastră împotriva acelor făptuiri omeneşti: păcatul, răutatea şi moartea. El a iubit cu blândeţe şi îndurare toate făp­turile. Le-a strâns la piept cu dor dumnezeiesc şi le-a apărat de păcatul, de răutatea şi de moartea zămislită de oameni. El a fost şi a rămas în veci Dumnezeul nos­tru, Dumnezeul făpturilor îndurerate şi întristate, de la cea mai mică până la cea mai mare.

Doar oamenii cei asemenea Lui ne sunt dragi. Ei sunt rudenia şi nemurirea şi iubirea noastră. Sufletul acestor oameni este plămădit din bunătatea, din milostivirea, din iubirea, îndurarea, blândeţea, dreptatea şi înţelepciunea Lui. Înţelepciunea lor este dumnezeiesc de înţeleaptă, dumnezeiesc de bună, dumnezeiesc de smerită, dumnezeiesc de îndurată. Ei se asemuiesc cu sfinţii şi luminaţii îngeri. Pentru că o mare înţelepciune împreunată cu o mare bunătate ia chip de înger.

Drept aceea, toată iubirea noastră se revarsă nă­valnic către Preablândul, Preabunul, Preamilostivul şi Înduratul Iisus. El este Dumnezeul nostru, Veşnicia şi Viaţa noastră cea fără de moarte. Evanghelia Lui este mai mult a noastră decât a oamenilor, pentru că întru noi se află mai mult din bunătatea, din iubirea şi din îndurarea Sa. O, binecuvântat este El în toate inimile şi în toate lumile noastre! Domnul şi Dumnezeul nos­tru! Dulcea noastră mângâiere în lumea aceasta amar­nică şi trecătoare, veşnica noastră bucurie în lumea cea fără de moarte ce va să vină...

(Lupta pentru credință și alte scrieri ale Sfântului Nicolae Velimirovici și Sfîntului Iustin Popovici, Editura Egumenița Editura Cartea Ortodoxă, Galați, 2011, pp.157-158)

Citește despre: