Obstacolul vieții mele: PĂCATUL

Cuvinte duhovnicești

Obstacolul vieții mele: PĂCATUL

    • Obstacolul vieții mele: PĂCATUL
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Nu trece zi să nu mă lovesc de un obstacol grozav: păcatele, ele îmi rănesc și îmi sfârtecă inima. Dar pentru a-l depăși, Îl am alături de mine, zi de zi, pe marele Izbăvitor și Mântuitor, Iisus Hristos.

Nu trece zi să nu mă lovesc de un obstacol grozav: păcatele, ele îmi rănesc și îmi sfârtecă inima. Dar pentru a-l depăși, Îl am alături de mine, zi de zi, pe marele Izbăvitor și Mântuitor, Iisus Hristos. El stă nevăzut, mă ajută, mă îndeamnă spre bine. Păcătoșilor, bieții de voi, aflați-L pe Mântuitorul, așa cum L-am aflat eu din harul și darurile Sale!

Domnul, Stăpânul nostru, mă aude când spun: „Miluiește-mă Dumnezeule!” Mă aude și îmi dă ceea ce-I cer (cunosc din experință), numai să fi cerut din toată inima. Așa se întâmplă și când mă rog cu alte cuvinte din rugăciuni, sau cu propriile mele cuvinte, numai să le fi spus sincer. O, Stăpâne, bun și grabnic ajutător! Slavă ție! „Cereți și vi se va da, căutați și ve-ți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia” Rugați-vă însă cu inimă curată, cu încredere.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Eutopia, p. 226-227)