Eu nu te-am uitat, dar am simţit o durere. Tot postul a fost fără odihnă. Patima desfrânării se luptă cu toţi, iar diavolul desfrânării se laudă înaintea tuturor regilor întunericului că el, mai mult decât toţi, a dat iadului pe cei capturaţi. Rabdă şi cere-I lui Dumnezeu ajutor! E bine să vorbeşti cu surorile pentru folos, dar să taci e şi mai bine. Iar să te mustri pe tine şi să te rogi pentru ele – e cel mai bine.

Învaţă să citeşti şi să iubeşti, iar eforturile noastre vor fi evaluate corect în ziua Judecăţii de Apoi.

Sileşte-te, soră, căci a celor ce se silesc este Împărăţia Cerească! Trebuie să mărturiseşti (să spovedești) acele gânduri care te tulbură des. E încă devreme să afli despre rugăciunea minţii. Până atunci, rostește-o cu gura: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătoasa! (Sfântul Cuvios Anatolie cel Bătrân de la Optina)

(Patericul de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2012, pp. 288-289)