Atât de mult şi de puternic s-a împropriat păcatul firii noastre căzute, încât Cuvântul lui Dumnezeu nu se dă în lături a-l numi suflet al omului căzut. Pentru a lua pe umeri crucea trebuie ca mai înainte să nu împlinim trupului dorinţele sale pofticioase, dându-i doar cele neapărat trebuincioase traiului; trebuie să socotim dreptatea noastră, cea mai cumplită nedreptate înaintea lui Dumnezeu, să socotim priceperea noastră drept desăvârşită nepricepere şi, în fine, predându-ne lui Dumnezeu cu toată puterea credinţei, predându-ne deprinderii necontenite a Evangheliei, să ne lepădăm de voia noastră. 

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000)