Cercetează-te şi vezi de nu cumva în tine se ascunde părerea de sine, adică simţământul însem­nătăţii personale sau, în chip negativ, lipsa simţă­mântului care să-ţi spună că nu eşti nimic. Sim­ţământul [însemnătăţii personale] stă bine ascuns, dar întreaga viaţă ne este stăpânită de el. Cea din­tâi cerinţă a sa vrea ca toate să meargă potrivit cu voia noastră, şi, de îndată ce aceasta nu se întâm­plă, cârtim împotriva lui Dumnezeu şi ne supărăm pe oameni.

Preţuirea de sine, urmarea simţământului de însemnătate personală, nu numai că tulbură legă­turile cu oamenii, dar tulbură şi legăturile cu Dumnezeu; ea este vicleană ca demonii şi se as­cunde cu multă îndemânare în dosul unor cuvinte smerite, aşezându-se cu tărie în inimă, astfel încât omul se mişcă între defăimarea de sine şi înălţarea de sine. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

(Cerească Înțelepciune de la cei de Dumnezeu luminați Dascăli despre Cum să biruim deprimarea, ediția a 2-a, traducere de Constantin Făgețan, Editura Sophia, București, 2008, p. 135)