Fraţilor, se cade să slujim Domnului în toate cu frică şi în toate să strălucească răbdarea noastră pentru că aceasta este mucenicia. Iară cine are râvnă să se mântuiască, o caută cu osârdie, pătimeşte muncile obştei - ca nişte pedepse ale tiranilor, pentru Hristos - şi, luptându-se cu vitejie împotriva ispitelor, nu îngenunche înaintea idolului Baal, nu închină sufletul patimilor, nu se leapădă de paza celor făgăduite, atât la botez, cât şi la călugărie; ci rămâne până la sfârşit în mucenicie. Petrecând astfel, să ştiţi că vieţuirea noastră de obşte ni se va socoti mucenicie, cu drept cuvânt, şi osteneala noastră va fi socotită întocmai ca vărsarea sângelui sfinţilor mucenici - după cum mărturisesc sfinţii Părinţi. 

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura  Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, p. 28)