Să lăudăm pe Domnul cu toate mădularele: cu limba, cu auzul, cu cugetul, cu inima
Ochiul Îl laudă pe Domnul atunci când nu privește cu neînfrânare; limba - când cântă; auzul - când nu primește cântece de rușine și vorbe de osândă; gândul - când nu împletește vicleșuguri; inima - când taie cugetele pătimașe. Astfel, întreg omul devine alăută bine înstrunată, care înalță cântare dulce duhovnicească.
Unei alăute i se potrivesc (acordează) toate strunele, ca să cânte cum trebuie - așijderea și nouă ni s-a poruncit să lăudăm pe Domnul cu toate mădularele: cu limba, cu auzul, cu cugetul, cu inima - precum învăță Pavel Apostolul: înfățișați trupurile voastre ca jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească (Romani 12, 1). Ochiul Îl laudă pe Domnul atunci când nu privește cu neînfrânare; limba - când cântă; auzul - când nu primește cântece de rușine și vorbe de osândă; gândul - când nu împletește vicleșuguri; inima - când taie cugetele pătimașe. Astfel, întreg omul devine alăută bine înstrunată, care înalță cântare dulce duhovnicească.
(Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul, Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița 2010, p.4)
Maica Domnului este și mama fiecăruia dintre noi
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro