Şi am văzut pe diavol având diademă pe capul lui, dar nu era slavă. Mulţime stătea lângă el, dar nu era domnie. Şi la multe păcate cu gândul mă îndemna. Şi îmi făgăduia că îmi va da stăpânire peste toate taberele lui, împreună cu veşmânt strălucit, dar nu de îmbrăcăminte. Şi mi-a arătat mie şi comori de aur, mărgăritare şi pietre scumpe, din dreapta lui, iar din stânga toate celelalte ale lui pline de vicleşug. Şi era lângă el ca un fel de fiică chipeşă la privit, care se silea să mă prindă cu linguşeli. Aceasta era cea întâi născută a lui, păcatul. Dar semnul crucii a împrăştiat multa lor închipuire şi am văzut multe alte diferite preschimbări ale demonilor în alte închipuiri pe care nu am timp să le istorisesc: preschimbaţi în balauri, şerpi şi porci mă luptau, cerându-mi palma mâinii, dar când le arătam semnul crucii, nimic rău nu mi se întâmpla. Dar şi cingătoarea de la brâu voiau să mi-o desprindă, după ce făceam semnul crucii. Dar am înţeles că cingătoarea care ne încinge închipuie înţelepciunea lui Dumnezeu cel răstignit, prin care, după ce aflăm în noi înşine boldurile lor, ştergem tot veninul lor. Dar îi numesc pe aceştia porci, din pricina patimilor. Căci alungate fiind, revin, tăvălindu-se laolaltă în noroi, dar dispar odată ce nu mai făptuim păcatele. De aceea li se îngăduie să se întoarcă asupra celor şovăielnici şi asupra iubitorilor de plăceri. Iar balauri sunt cei ce vor să sufle împotriva noastră, prin multe ispite în această viaţă pământească şi înfumurată.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 107)