Iar dacă cineva are ştiinţă prihănită şi ruşinată care îl mustră pe el, aceasta este, cu adevărat, chinul chinurilor şi întristarea întristărilor. Pentru aceasta şi Sfântul Grigorie de Nyssa a zis: „Nimic nu-l îngreuiază aşa pe suflet, trăgându-l în jos ca ştiinţa păcatului”. Iar David: Întru mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om şi ai subţiat ca un păianjen sufletul lui (Ps 38, 15). Şi zice şi Gură de Aur pentru cei ce sunt mustraţi de conştiinţă că: „Unul ca acesta are o furtună necurmată în suflet şi valuri unele peste altele, nici somnul nefiindu-i dulce. Şi fiind plin de frică şi de temeri, nici hrana nemaiavându-şi dulceaţa, pe unul ca acesta nici vorba prietenilor nu-l va putea întoarce şi izbăvi de nevoinţa ce îi stă deasupra.” Şi iarăşi: „Cel ce vieţuieşte în răutate se munceşte mai înainte de gheenă, fiind împuns de conştiinţă” (Omilia a XX-a la Naştere).

(Sfîntul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simţuri, Editura Bunavestire, Bacău, 2001, p. 284)