De aproape, cercetarea ucide dragostea. De aceea ştiinţa este aşa de rece. Şi de aceea nici nu se vorbeşte despre frumuseţea ştiinţei, ci numai despre folosul ştiinţei.

Omul îndrăgostit nu întreabă nici de neamul, nici de anii, nici de bogăţia iubitei. Şi sufletul duhovniceşte îndrăgostit, adică sufletul în flacăra dragostei către Dumnezeu, cu mare greutate ar trece îndeaproape la cercetarea lui Dumnezeu.

Dragostea alungă cercetarea amănunţită ca pe un spion care nu aduce folos. Dar, cu toate acestea, uneşte la un loc trei părţi – mintea, inima şi sufletul – şi le aprinde într-o singură flacără.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editura Sophia, București, 2006, p. 78)