Iar în viaţa de obşte cea cu mulţi fraţi trebuie să se supună nu numai părintelui său, ci şi tuturor fraţilor şi chiar celor mai de pe urmă, şi să rabde de la ei mustrare, necinste, ocară şi tot felul de ispitire, socotindu-se pe sine praf şi cenuşă înaintea picioarelor tuturor şi slujind tuturor ca un rob cumpărat, cu smerită înţelepciune şi cu frica lui Dumnezeu.

Apoi să rabde cu înţelegere şi de-a pururea marea sărăcie din viaţa de obşte şi lipsa celor de trebuinţă în hrană şi în îmbrăcăminte. Iar cât de mare şi desăvârşită şi ce mucenicească răbdare cere lucrul acesta şi de ce fel de răsplătiri în fericirea ce va să fie se învrednicesc cei ce rabdă până la sfârşit, într-o asemenea viaţă de obşte plăcută lui Dumnezeu, de la Hristos Dumnezeul nostru, Puitorul de nevoinţă, nu este cu putinţă minţii omeneşti să le ajungă, nici cuvântului să le spună.

(Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești vol. 2, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 142)