Despre propovăduirea Sfântului Apostol Andrei în părţile Pontului, Bitiniei, Traciei şi Sciţiei avem mărturii în secolul al III-lea de la Sfântul Ipolit, Episcopul Romei, şi de la scriitorul bisericesc Origen, iar, în secolul al IV-lea, de la scriitorul bisericesc Eusebiu de Cezareea. Aceştia dau mărturie că Sfântul Apostol Andrei a propovăduit sciţilor şi tracilor, iar un Sinaxar al Bisericii Constantinopolitane arată mai pe larg despre Sfântul Apostol Andrei, şi anume că el a propovăduit în provinciile romane Tracia şi Sciţia.

De asemenea, Sfântul Apostol Andrei a propovăduit grecilor, romanilor şi geto dacilor sau dacoromanilor din Dobrogea, iar apoi a instituit episcop la Odessos, Varna de astăzi, pe Sfântul Amplie, unul dintre cei 70 de ucenici. A propovăduit, de asemenea, în Tracia şi la Bizanţ, unde a pus episcop pe Sfântul Stahie, precum şi în Macedonia, unde a rânduit episcop pe Sfântul Urban. Toţi aceşti trei ucenici ai Sfântului Apostol Andrei sunt prăznuiţi în data de 31 octombrie.

Timpul în care el a murit este încă nesigur. Unii cred că a murit în timpul persecuţiei împăratului Nero (54-68), iar alţii în timpul împăratului Domiţian (81-96). Oricum, acest sfânt mare apostol este deja în secolul al II-lea pomenit în ziua de 30 noiembrie. Sfintele moaşte au fost duse la Constantinopol în timpul împăratului Constanţiu, în anul 357, şi aşezate în Biserica «Sfinţilor Apostoli». Capul Sfântului a fost trimis în Patras, la rugămintea creştinilor de acolo, în timpul împăratului bizantin Vasile I Macedoneanul.

După cucerirea Constantinopolului de către cruciaţi, la anul 1204, moaştele sale au fost duse în oraşul italian Amalfi, iar în anul 1460 şi capul a fost dus la Roma, pentru a nu fi pângărit de otomani. În anul 1964, Vaticanul a trimis la Patras capul Sfântului Apostol Andrei, ca semn de frăţietate creştină. Întrucât acest apostol a adus lumina Evangheliei pe teritoriul ţării noastre, în Dobrogea, propovăduind Evanghelia locuitorilor dacoromani, el poate fi considerat Apostolul românilor, al strămoşilor noştri dacoromani şi Biserica noastră îl cinsteşte în mod deosebit. Astfel în anul 1995, Sfântul Sinod a hotărât înscrierea sărbătorii lui cu cruce roşie în calendar.

În anul următor, capul Sfântului Andrei a fost adus spre închinare la Iaşi şi Galaţi. În anul 1997, la propunerea noastră, ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a proclamat pe Sfântul Apostol Andrei ca Ocrotitor la României, iar în anul 2002 a hotărât ca sărbătoarea lui să devină sărbătoare naţională bisericească. În anul 2011, capul Sfântului Apostol Andrei a fost adus la Bucureşti, Sibiu şi Alba Iulia, iar în 2012, Parlamentul Românei, la insistenţele Patriarhiei Române, a declarat ziua de pomenire a Sfântului Apostol Andrei, 30 noiembrie, ca sărbătoare legală în care nu se lucrează, portrivit legii 147 din 23 iulie 2012. Aceasta este o expresie a cinstirii neamului nostru faţă de Sfântul Apostol Andrei.

De asemenea, menţionăm faptul că noua Catedrală a Mântuirii Neamului are ocrotitori, pe lângă Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor Români, şi pe Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României. Locul pentru catedrala nouă a fost sfinţit în ajunul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, 29 noiembrie 2007, iar în 14 iunie 2009 am primit un fragment din moaştele Sfântului Apostol Andrei pentru noua Catedrala Patriarhală din partea cardinalului Schönborn, Arhiepiscopul Vienei.

Sfântul Apostol Andrei este cinstit în mod deosebit în poporul român şi prin faptul că multă lume merge la Peştera «Sfântului Apostol Andrei», care a fost sfinţită în anul 1943 de episcopul Chesarie Păunescu, iar, începând cu anul 1990, s-a ridicat acolo o mănăstire. Astăzi, aproape 720.000 români poartă numele de Andrei şi derivate. Aceste derivate sunt Andreea, Andra, Andrada, Andraş, Andruş, Andruţa, Andreas, Andriaş, Andrieş, Andi, Andu, Andru, Andreiu, Edra, Endre, Deia şi Deea. Mai ales după anul 1996, când poporul român s-a întâlnit cu Apostolul său pentru prima dată, capul său fiind adus în România, la Iaşi şi Galaţi, a fost o bucurie extraordinară, un entuziasm nemaipomenit.

Aproape 1 milion de oameni au venit să se închine la capul Sfântului Apostol Andrei. Atunci, o mulţime de români au aflat că Sfântul Apostol Andrei este Apostolul românilor şi se constată, după statistici, că în anii următori o mulţime de copii au primit numele de «Andrei» şi «Andreea». Deci, Sfântul Apostol Andrei este pentru noi apostolul iubit, apostolul care ne-a adus lumina Evangheliei lui Hristos, care a început creştinarea poporului român, urmat apoi de misionari care au fost trimişi de Sfântul Vasile cel Mare, de Sfântul Ioan Gură de Aur în Dacia. Astăzi, suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru toată lucrarea sfântă şi mare a acestui Apostol. Sfântul Apostol Andrei are ca ucenic pe Sfântul Ioan Evanghelistul.

Evanghelia ne spune că doi ucenici ai Sfântului Ioan Botezătorul l-au lăsat pe el şi au mers după Iisus, după ce Sfântul Ioan Botezătorul, a doua zi după Botezul Domnului, a arătat spre Iisus din Nazaret şi a spus celor ucenici ai săi: «Iată, Mielul lui Dumneezu care ridică păcatul lumii» (Ioan 1, 29), adică păcatul neascultării din care derivă toate celelalte păcate ale neascultării oamenilor de Dumnezeu. Astfel, Biserica Ortodoxă este de tradiţie mai mult andreiană şi ioaneică. În ziua în care se citeşte Evanghelia de la Ioan în care se vorbeşte despre Sfântul Apostol Andrei, se vorbeşte şi despre faptul că Mântuitorul zice «Veţi vedea cerurile deschise şi îngerii lui Dumnezeu coborând şi urcând peste Fiul Omului» (Ioan 1, 51).

Această vedere a cerurilor deschise este de tradiţie andreiană şi ioaneică. Este o fascinaţie a Ortodoxiei pentru cerurile deschise. De aceea, s-a dezvoltat atât de mult iconografia în Biserica de Răsărit. Nu numai cuvântul, ci şi imaginea. Nu numai cuvântul, ci şi icoana sfântă a vederii slavei Împărăţiei lui Dumnezeu. Avem o sensibilitate deosebită, şi anume aceea a vederii lui Dumnezeu încă din lumea aceasta. De aceea şi sfinţii isihaşti ai Răsăritului au fost învredniciţi de Dumnezeu să preguste încă din lumea aceasta, în momente îngăduite de Dumnezeu, vederea slavei necreate din Împărăţia lui Dumnezeu.

Sursa: ziarullumina.ro