Îmi aduc aminte atunci când eram copil mic cât de mult mă ajuta mersul la Biserică! Aveam un dascăl bun la şcoala primară şi ne-a ajutat şi acela. Ne învăţă cântece naţionale şi imne bisericeşti. La Biserică, în duminici, cântam Doxologii, antifoanele, Sfinte Dumnezeule, heruvicul.

- Cântau şi fetele?

- Da, toţi copiii împreună. Mai demult, biserica era alături de şcoala şi ne jucam în curtea din jurul ei. În sărbători învățătorii ne duceau la Biserică, chiar dacă pierdeam vreo lecţie. Învățătorul prefera sa piardă o oră, pentru ca sa meargă copiii la Sfânta Liturghie. Şi astfel copiii învăţau, se sfinţeau şi deveneau mieluşei. Aveam şi un învăţător evreu, dar el nu ne învăţa religie. Ci venea o învăţătoare şi ne preda religia. Cu toate că era evreu, ne ducea totuşi pana la Biserică, Iar în Biserica, toţi copiii stăteau cuminţi în picioare.

Astăzi văd cum îi îndepărtează pe copii de Biserică, făcându-i astfel sa se sălbăticească. Dar în Biserică copilul se va linişti, va deveni un copil bun, pentru ca primeşte binecuvântarea lui Dumnezeu, se sfinţeşte. Nu îi lasă să meargă la biserică spre a nu fi influenţaţi de cele duhovniceşti. De celelalte prostii nu numai ca nu îi îndepărtează, ci îi şi învaţă chiar. Dar nu înţeleg că dacă cei mici vor fi influenţaţi de biserică, de religie, în cel mai rău caz nu vor mai face neorânduieli, ci vor fi cuminţi, vor avea sârguinţă pentru lecţii şi nu vor fi ameţiţi ca acum. Încă de mici vor fi bine orientaţi şi în problemele naţionale şi nu se vor încurca nici în anturajele rele, cu droguri, făcându-se astfel netrebnici. Oare toate acestea nu vor constitui o temelie trainica pentru a deveni oameni buni? Nu recunosc nici măcar aceasta? Nu o respectă?

Dar scopul lor este să depărteze pe copii de Biserică. Îi otrăvesc, îi molipsesc cu diferite teorii, le zdruncină credinţa. Îi împiedică de la bine, cu să-i netrebnicească. Îi distrug de mici. Şi fireşte, copiii din mieluşei se fac căpriţe. Încep după aceea să împungă urât şi pe părinţi şi pe dascăli şi pe cei care îi conduc. Pe toate le răstoarnă cu josul în sus: mitinguri, agresiuni, lipsă de la ore. Şi în cele din urmă, când vor ajunge să îi spintece pe cei care conduc, le va veni acestora mintea la cap.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 313-315)