Biserica lui Dumnezeu nu va fi biruită nici de porţile iadului

Cuvinte duhovnicești

Biserica lui Dumnezeu nu va fi biruită nici de porţile iadului

    • Biserica lui Dumnezeu nu va fi biruită nici de porţile iadului
      Biserica lui Dumnezeu nu va fi biruită nici de porţile iadului

      Biserica lui Dumnezeu nu va fi biruită nici de porţile iadului

Cuvintele Proorocului Ioil că va veni o vreme când se va constata că a încetat din casa Dumnezeului nostru jertfa şi turnarea (Ioil 1, 13), au fost adresate poporului evreu şi ele s-au împlinit de fapt curând după întemeierea Bisericii lui Hristos, în care a început să se săvârşească jertfa Lui în locul jertfelor de animale.

- Citând pe Proorocul Ioil, unii Sfinţi Părinţi afirmă că atunci “când va înceta jertfa şi turnarea”, adică Sfânta Liturghie, va veni sfârşitul veacurilor. Ce ne puteţi spune despre acest lucru?

- Cuvintele Proorocului Ioil că va veni o vreme când se va constata că a încetat din casa Dumnezeului nostru jertfa şi turnarea (Ioil 1, 13), au fost adresate poporului evreu şi ele s-au împlinit de fapt curând după întemeierea Bisericii lui Hristos, în care a început să se săvârşească jertfa Lui în locul jertfelor de animale. Căci după ce proorocul vesteşte această pedeapsă a lui Dumnezeu, anunţă o nouă apropiere a Lui de un alt popor. Apoi, în Creştinism, nu este o singură “casă” a lui Dumnezeu în care se săvârşeşte jertfa lui Hristos, ci foarte numeroase. Biserica lui Dumnezeu nu va fi biruită nici de porţile iadului (Matei 16, 18).

Se poate ca locaşurile văzute în care se săvârşeşte jertfa lui Hristos să se împuţineze spre sfârşitul lumii, dar nu vor dispărea în nici un caz toate şi nici toţi credincioşii şi preoţii prin care şi pentru care se va săvârşi Sfânta Euharistie. Căci jertfa lui Hristos se menţine ca jertfă cerească în veci, nu ca jertfele de animale. Şi ea nu poate să nu se facă prezentă şi pe altarele de pe pământ, pentru şi prin preoţii şi credincioşii de pe pământ. Căci nu poate rămâne neîmplinită porunca Mântuitorului: Aceasta s-o faceţi întru pomenirea Mea. Aceasta ar însemna să nu mai fie El pomenit în mod deplin, cu toată credinţa şi prin prelungirea pe pământ a celei mai depline fapte de dăruire a Lui.

(Arhim. Ioanichie Bălan,  Ne  vorbeşte  Părintele Dumitru Stăniloae, vol. I, Editura Episcopiei Romanului, 1993,  pp. 122-123)