Sfântul Ioan Cassian, care a avut de îndeplinit o sarcină nu foarte diferită de cea a Ortodoxiei de astăzi: să prezinte lumii occidentale autentica învăţătură a Părinţilor Răsăriteni, anume unor oameni imaturi din punct de vedere spiritual şi care nu înţeleseseră adâncimea şi subtilitatea învăţăturii duhovniceşti răsăritene şi care, din această pricină, erau înclinaţi să tindă către extreme, fie către cea a laxismului sau fie către cea a super-stricteţii, pe care încercau să o aplice în viaţă. Sfântul Ioan Cassian stabileşte învăţătura ortodoxă despre calea împărătească în Convorbirea lui despre „dreapta-socoteală”– o Convorbire foarte lăudată de Sfântul Ioan Scărarul pentru „frumoasa şi sublima ei filosofie”:

 

„Suntem datori deci să dobândim cu toată puterea şi cu toată sârguinţa noastră darul deosebirii, care ne va putea păzi nevătămaţi de întinderea peste măsură spre amândouă părţile. Căci despre amândouă zic Părinţii că sunt la fel de vătămătoare: atât întinderea fără măsură a postului, cât şi săturarea pântecelui; atât privegherea peste măsură, cât şi săturarea de somn; şi la fel toate trecerile peste măsură. [Dreapta socoteală] îl învaţă pe om să meargă pe calea împărătească, evitând extremele de alăturea: de la dreapta nu-l lasă să fie amăgit de înfrânarea peste măsură, iar de la stânga să nu fie atras de negrijă şi lene.”

 

(Ne vorbește părintele Serafim Rose - Scrisori, traducere de Ștefan Francisco Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2003, pp. 37-38)