Nu există afirmaţia în Sfânta Scriptură că bărbatul se socoteşte desăvârşit la 30 de ani. Într-adevăr, Mântuitorul a ieşit la propovăduite la 30 de ani, dar nu pentru că atunci era vârsta bărbatului desăvârşit, ci pentru că aşa era rânduiala la evrei, să poţi să ieşi să spui ceva, să ai ucenici, să prezinţi un sistem, la peste 30 de ani. Şi Mântuitorul Hristos s-a supus acestei reguli, El fiind oricum desăvârşit în toate. Iar căsătoria elevilor seminarişti la terminarea seminarului nu este atât de prematură. Este, dimpotrivă, cam târzie, dar n-au încotro, că trebuie să termine şcoala. Sf. Ioan Gură de Aur recomandă căsătoria băieţilor la 14-16 ani. Cam devreme, putem zice pentru zilele noastre, cam prematur. Iar fetele la 12-14 ani. Că nu se ajunge în zilele noastre la căsătorii la aceste vârste, totuşi este bine să fim atenţi ca să ne căsătorim la timp, pentru că în Sfânta Biserică mirele şi mireasa trebuie să intre curaţi prin biruinţa păcatului. Şi este foarte greu să birui păcatul stând aşa necăsătorit până la 26, 29 de ani. Este complicat. Nu este imposibil, dar este complicat. Deci să fim foarte atenţi, că aceasta constituie temelia viitoarei noastre căsnicii şi Sfântul Ioan Gură de Aur merge cu această - ni se pare nouă - exagerare până acolo încât să ne recomande acest lucru.

(Părintele Nicolae Tănase, Soţul ideal, soţia ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 33)