O altă studentă la medicină povesteşte: „După un asemenea eveniment Prea Sfinţitul dispărea ore întregi. Fiecare moarte îi provoca durere adâncă”. 

Această abordare filantropică a omului care suferă şi moare pare că păleşte în zilele noastre. Poate că această purtare i se pare cititorului puţin ireală. Dar ea nu este necunoscută în spaţiul bisericesc, care a fost sigur o sursă de inspiraţie pentru Episcopul Luca. Marea tradiţie care începe de la Sfântul Evanghelist şi Doctor Luca şi Sfinţii Doctori fară de arginţi a influenţat adânc ştiinţa medicală de-a lungul veacurilor. Sfântul Ioan Gură de Aur menţionează o atitudine uimitoare a medicilor epocii lui, care arată cât iubeau, sufereau şi compătimeau bolnavul. „Când doctorul îl consulta pe bolnav şi constata că nu mai există nici o şansă de salvare pentru el, vărsa lacrimi şi astfel le înştiinţa pe rudele bolnavului despre moartea ce va să vină.”

(Sfântul Arhiepiscop Luca, Chirurgul fără de arginți, Editura Egumenița, Galați, p. 259)