Acum doi ani părintele P. mi-a spus în Seattle următoarele: „de dragul Bisericii, «totul» este permis – minciuna, furtul, orice; scopul scuză mijloacele”. În acea vreme, nu mi-am dat seama de implicaţiile acestei afirmaţii, deoarece îmi închipuiam că, în anumite situaţii, pentru a evita un rău mai mare, este necesar să faci un păcat mai mic, precum minciuna. Dar acest lucru trebuie făcut întotdeauna numai dacă există o necesitate absolută, făcând acest lucru cu osândire de sine şi pocăinţă înaintea lui Dumnezeu pentru faptul că ai fost nevoit să faci ceva necuvenit.

(Ne vorbește părintele Serafim Rose - Scrisori, traducere de Ștefan Francisco Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2003, pp. 212-213)