Prin puţina nevoinţă a ascultării, omul trece în existenţa fără de început, veşnică, a lui Dumnezeu.

Ascultarea este necesară pentru mântuire. Pregătiţi-vă inima şi mintea voastră. Păstraţi o atitudine interioară pozitivă.

A fi după chipul lui Dumnezeu. Nu putem ajunge la această stare decât printr-o ascultare asemănătoare aceleia a lui Hristos, a Maicii Domnului şi a tuturor acelora care le-au urmat.

Când suntem împreună ar trebui să fim ca un singur om, după chipul lui Dumnezeu Cel Întreit, Care este un singur Dumnezeu. Nu putem ajunge la această stare decât dacă avem în noi pe Duhul Sfânt, şi nu dezordinea interioară a gândurilor noastre rele. Cum să dobândim acest har? Ce să facem pentru ca Dumnezeu şi Duhul Său Cel Sfânt să se sălăşluiască în noi? Trebuie să ascultăm. Numai printr-o luare aminte permanentă asupra semenilor noştri vom ajunge să descoperim în noi un fel de radar şi să simţim ceea ce gândesc alţii, voinţa lor, starea lor duhovnicească. În schimb, fără ascultare, dacă mai întâi căutăm confortul nostru, ne vom despărţi de semeni şi, în noi, se va declanşa un război.

(Arhimandritul Sofronie, Din viaţă şi din duh, Editura Pelerinul, Iaşi, 1997, p. 44)