- Părinte, când fac un bine mă mâhnesc dacă nu este apreciat de ceilalţi.

- Bine, dar tu ce vrei, apreciere de la Hristos sau de la oameni? Nu ai mai mult folos din aprecierea lui Hristos? La ce te ajută să fii băgată în seamă de oameni? Dacă acum îţi apreciază binele pe care îl faci, în cealaltă viaţă vei auzi: Ţi-ai luat cele bune ale tale. Trebuie să ne bucurăm atunci când nu ne apreciază oamenii ostenelile noastre şi nu ne răsplătesc, pentru că pe aceste osteneli le va avea în vedere Dumnezeu şi ni le va răsplăti cu răsplată veşnică. Fiindcă există răsplătire dumnezeiască, să căutăm să punem vreo drahmă şi în Casa de depuneri a lui Dumnezeu. Trebuie să primim nedreptatea ca pe o mare binecuvântare, pentru că prin ea dobândim binecuvântarea cerească.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. III Nevoință duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 85)