Cel ce se leapădă de lume se cuvine să se lepede de toate

Cuvinte duhovnicești

Cel ce se leapădă de lume se cuvine să se lepede de toate

    • Cel ce se leapădă de lume se cuvine să se lepede de toate
      Cel ce se leapădă de lume se cuvine să se lepede de toate

      Cel ce se leapădă de lume se cuvine să se lepede de toate

Un frate, lepădându-se de lume şi împărţind averile sale săracilor, oprind puţin pentru sine, a mers la Avva Antonie.

Un frate, lepădându-se de lume şi împărţind averile sale săracilor, oprind puţin pentru sine, a mers la Avva Antonie, cerând să se facă călugăr. Iar el, aflând că acesta a oprit câte ceva dintr-ale sale, i-a zis lui: „De voieşti să te faci călugăr, du-te în cutare sat şi cumpără carne; şi, dezbrăcând hainele tale, pune carnea împrejurul trupu­lui tău cel gol, şi aşa vino aici”. Şi făcând aşa fratele, pe când se întorcea el - precum s-a zis: cu trupul gol purtând carnea pe umăr-, câinii şi păsările, poftind carnea, îi sfâşiau trupul lui. Deci aşa întorcându-se el către bă­trânul şi trupul său zgâriat arătându-l, a zis către dânsul Marele Antonie: „...Tot aşa şi cei ce voiesc să se lepede de lume, de voiesc să aibă bani, luptându-se cu dracii, sunt sfâ­şiaţi de aceştia”.

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 87)