Toţi sfinţii şi toate sufletele virtuoase se întris­tează în viaţa de dincolo de mormânt, văzând viaţa noastră pământească plină de păcate. Ei se mâhnesc pentru că învăţătura lor duhovnicească n-a găsit continuatori în noi, că nu urmăm exemplul vieţii lor, principiile lor de credinţă sunt respinse, că puţini sunt oamenii care împărtăşesc ideile lor. Încă pe pământ fiind, sufletele lor au suferit văzând nedreptăţile, şi cu toată tăria s-au împotrivit răului, jertfindu-şi odihna şi viaţa lor pentru adevăr. Iar acum, neputând întrevedea sfârşitul răului, strigă în cer către Dumnezeu, arătând pe cei ce dispreţuiesc adevărul: „Până când, Stăpâne sfinte și adevărate, nu vei judeca și nu vei răzbuna sângele nostru, față de cei ce locuiesc pe pământ?” (Apocalipsa 6, 10).

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința Strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, p. 55)