Deci, așa să cinstim sărbătorile Domnului, nu sărbătorește, ci dumnezeiește, nu lumește, ci mai presus de lume. Nu pridvoare să încununăm, nu dănțuiri să alcătuim, nu fețele să le împodobim, nu cu fluiere și cu lăute auzul să-l îndulcim, nu cu haine moi să ne îmbrăcăm, nici cu podoabe de aur să ne mândrim, nu cu benchetuiri și cu beții. Nu pentru mâncare să strici lucrul lui Dumnezeu. Să nu te păgubești de dumnezeiasca Liturghie, pentru nesățiosul tău pântece, îndeletnicindu-te la bucătărie, ci acestea să le lăsăm acelora al căror dumnezeu este pântecele și slava deșartă. Iar noi toți, dimpreună și mici și mari, bărbați și femei, monahi și monahii, creștinește și cu evlavie să cinstim sărbătorile Domnului, precum ne-am învățat, în psalmi, și în laude și în cântări duhovnicești.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunaveștire, p. 75)