Spun unii Sfinţi Părinţi că mintea uşor se luminează şi uşor se întunecă. Iar inima foarte greu se întunecă prin patimi şi foarte greu se luminează, se curăţă. Curăţia inimii, adică despătimirea se face în timp îndelungat, mai bine zis toată viaţa, prin asceză, pocăinţă şi lacrimi. Cel mai mult se curăţă inima prin rugăciune, că rugăciunea îl face pe om fiu al lui Dumnezeu după dar. Cine a ajuns la curăţia inimii a ajuns văzător de Dumnezeu, văzător tainic cu ochii inimii.

(Arhimandrit Cleopa Ilie, Lumina şi faptele credinţei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, p. 135)