Sfânta Liturghie este centrul întregului nostru cult creștin, iar în centrul ei se săvârșește marea minune a transformării pâinii și vinului în însuși Trupul și Sângele Mântuitorului, când preotul repetă chiar cuvintele Mântuitorului cu care a instituit această taină: „Luați mâncați, acest este Trupul meu, care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor”. „Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi și pentru mulți se varsă, spre iertarea păcatelor”. Apoi a adăugat: „Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea”. (Matei 26, 26; Marcu 14, 22-24; Luca 22, 19-20; I Corinteni 11, 24-25).

Când preotul își înalță mâinile spre cer, rostește o rugăciune de invocare a Duhului Sfânt, pentru sfințirea darurilor pregătite pe Sfântul Altar, zicând: „Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoiește nouă, celor ce ne rugăm Ție. Încă aducem Ție, această slujbă duhovniceacă și fără de sânge, și Te chemăm, Te rugăm și cu umilință la Tine cădem: Trimite Duhul Tău Cel Sfânt peste noi și peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte. Și fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău. Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. Prefăcându-le cu Duhul Tău Cel Sfânt”. Amin. Amin. Amin. (Care înseamnă așa să fie!)

Cei slabi în credință se îndoiesc de această realitate, dar să luăm două exemple din viața noastră. Oare mușchii și sângele nostru din ce se întrețin? Oare nu din alimentele ce le consumăm zilnic? Organismul nostru, prin legile sale, transformă alimentele în carne și sânge și energia necesară. Dacă nu mâncăm o jumătate de zi, ne simțim slăbiți, iar dacă mâncăm o bucată de pâine, indată ne revenim. Sau laptele, pe care-l consumăm cu atâta plăcere, cum se produce? Un animal consumă furaje și le transformă în carne și lapte. Ceea ce nu poate face nicio fabrică din lume!

Și atunci, oare Dumnezeu „Care toate câte a voit a făcut”, la rugăciunea slujitorului Său, nu poate face această transformare? Așa că, să fim siguri că, dacă suntem vrednici, ne unim cu Însuși Trupul și Însuși Sângele Domnului, spre sfințirea noastră! Și ce lucru poate fi mai mare pentru un credincios ca acela de a putea avea pe Dumnezeu în inima sa și a fi cu adevărat purtător de Hristos? Astfel se împlinesc cuvintele Mântuitorului care le-a zis ucenicilor Săi: „Voi fi cu voi până la sfârșitul veacurilor” (Matei 28, 20).

(Arhimandritul Serafim Man, Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, 1996, pp. 66-67)