De ce nu i-ar lua Dumnezeu pe toţi oamenii în rai?

Chiar dacă Dumnezeu şi-ar face milă de ei şi i-ar lăsa în rai, ei nu ar da pace nici unui înger şi sfânt. În Împărăţia cerurilor nu ajung decât cei sfinţi şi sănătoşi sufleteşte.

Odată am pornit în pădure la cules de ciuperci. Şi era un an în care nu prea s-au făcut. Burniţa. Timp de trei ore abia am cules o jumătate de coş de diferite ciuperci, obosisem şi am hotărât să plec. Şi, deodată, ce bucurie: chiar în iarbă am văzut o ciupercă enorm de mare. Stătea acolo, de parcă se cerea în coş. Atunci am luat-o şi am tăiat-o în două, iar înăuntru s-a dovedit a fi plină de viermi. Nu mai era bună. Mi s-a făcut milă şi am spus: „Ei, ce-i dragă, vrei în coş... Dacă te voi lua, viermii vor mânca şi  ciupercile pe care le mai am. Iartă-mă, dar nu te voi lua”.

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu oamenii plini de orice fel de necurăţie: răutate, furie, vorbe urâte, beţie; ei nu sunt buni pentru locaşurile raiului şi, chiar dacă Dumnezeu şi-ar face milă de ei şi i-ar lăsa în rai, ei nu ar da pace nici unui înger şi sfânt. În Împărăţia cerurilor nu ajung decât cei sfinţi şi sănătoşi sufleteşte.

(Îndrumar creştin pentru vremurile de azi: convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov), vol. 2, Editura Sophia, 2009, p. 61 )

De la același autor

Ultimele din categorie