- Dragă, dacă nu asculţi de cei pe care i-a rânduit Dumnezeu să asculţi, este uşor de înţeles că asculţi de satana. Dacă spune: Cine ascultă de voi, de Mine ascultă, care e un lucru precizat, şi nu se ascultă de cel care are această competenţă, atunci omul cu siguranţă ascultă de satana. Dar el zice: „Ba nu! Eu nu ascult de dracul!” „Ba da, asculţi! Căci starea ta de neascultare e o stare drăcească”.

Şi, mai mult, Pravila Bisericească spune că dacă se continuă cu împotrivirea faţă de ascultare, îl pune în rândul păgânilor.

Vă  povestesc  despre o poziţie extremă, în care se arată cât de necesară e ascultarea. Pe un frate, pentru ascultare, îl îndemna stareţul să fure. Şi după aceea, părintele dădea pe ascuns înapoi. Până unde merge ascultarea? Încât părintele făcea lucrul acesta: îi încerca ascultarea. Însă este riscant. Dacă părintele acela a făcut-o, a făcut-o căci ştia cu cine o face. Dar e riscant să trimiţi să fure, pentru că trebuie să-l pui în temă şi pe el mai târziu, pentru a nu se sminti. Şi nu era nici o pagubă, pentru că dădea lucrurile înapoi. Dar, vezi, îi încerca ascultarea!

 (Arhim. Ioanichie Bălan,  Ne  vorbeşte  Părintele  Arsenie (Papacioc), vol. I, Ed. Episcopiei Romanului,  1996,  p. 117)