Mulţi consideră sfintele icoane mai mult ca valori artistice şi istorice, decât ca obiecte purtătoare de har şi sfinţenie. Ei admiră îndeosebi vechimea, culorile şi arta cu care sunt lucrate. Dar nu surprind, nu simt duhul care vibrează şi se transmite prin sfintele icoane. Harul sfintelor icoane îl simt însă credincioşii de la oraşe şi sate, fraţii noştri care iubesc Biserica ca pe Însuşi Hristos, şi pe sfinţi, ca pe prietenii lui Hristos. Ei, şi noi în acelaşi timp, văd şi simt în icoane o permanentă prezenţă a sfinţilor printre noi.

Arhimandrit Ioanichie Bălan

(Un pridvor al Raiului. Mănăstirea Sihăstria, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2008, p. 75)